Intr-un final s-a intamplat. Mi-a zis. Nu ma iubeste!

Stiam. Dar chiar daca, tot este normal sa te doara. Imi trec atatea lucruri prin cap... cum ar fi sa ma razbun, sa ma razbun si sa ma razbun. Dar totusi sunt calma. Si asta pt. ca stiam. Simteam. Observam. Nu poti sa fortezi un om sa iubeasca. Dar nici un om care iubeste nu poate scapa de sentimentul asta cu una cu doua. Macar ca il mustra constiinta.

Sunt impacata cu mine. Am oferit tot ce era de oferit: ajutor, incredere,rabdare si timp, loialitate si un copil. Am primit "intelegere, mult respect si o gramada de iubire". Echitabil as putea spune. Nu totul este egal in viata. Mai pierzi, mai castigi....ideea este, ca la finalul vietii sa iasa bine balanta. Cu putin noroc.

Nu mai sunt un copil. De data asta m-am maturizat. Sunt rece pe interior, nu mai stiu cum este sa razi ilar pana cazi jos, sunt destul de serioasa si chiar pot sa dorm singura. Desi mai plang uneori...dar este un mare progres.
Imi este tare dor de baiatul meu. Am sa il iau inapoi la mine. O sa ma simt cu adevarat implinita.

Acum inteleg de ce am primit o marire de salariu atat de mare pe timp de criza. Pt. ca o sa am nevoie de bani sa imi cresc singura copilul. Dar simt cat de frumos va fi! Doar noi doi :)

Normal ca il urasc pt ca baiatul meu nu va avea o familie in forma completa. Stiu ca in mintea lui eu sunt de vina : ca l-am cicalit sa nu se mai imbete, sa isi tempereze rautatea de mama, sa devina mai responsabil....Bla bla bla. Altii o fac de la sine putere. Ce era sa fac? Sa imi petrec toata viata, toate sarbatorile in lumea lor, cu el beat si irascibil, gata sa isi infiga mana in gatul meu, cu compania inutila si de slaba calitate a celorlalti si cu intepaturile la doi pasi a lui masa?
Neah. Copilul meu merita mai mult. Eu merit mai mult. Am avut mai mult.
Chiar!, eu cum am putut sa contiui sa il iubesc dupa cate mi-a facut? Dar stii unde e ironia? Lui i se pare normal ce a facut. Cica asa fac barbatii :)) Si mama lui este de aceesi parere cu el, dar sa dea naiba daca ar face ceva asemanator barbasu. Jar mananca ! Deah, mama de baiat. Am sa iau aminte :) Sau minte? :P

Nu am de ce sa fiu trista. Eu chiar nu pierd nimic. Un om care mi-a creat atata suferinta si nici macar sa nu ma iubeasca? Lasa-l...pt altele :)
El, da, pierde. Dar nu acum va realiza. Nici el, nici mama lui. Mai apoi. Poate mult mai apoi. Asa cred eu...sunt prea mandri. Vorba aia "mandri si doar atat!" - bine zis Marius.

Nu ma simt nici singura. Chiar daca nu este deloc cum am visat. Il am pe baiatul meu care umple tot golul si care este perfect. Este perfectul meu. Fiecare om are un perfect, nu?


Am sa incerc sa adorm acum. nu trebuie sa las un om rau sa imi strice nviata, noptile, sanatatea, buna-starea. El nu e Dumnezeu.

Am uitat sa il prezint. Am vorbit despre viitorul meu fost sot - The heart-less.
Daca credeti ca doar in filme exista oameni seci pe din'nauntru, insensibil in adevaratul sens... Va contrazic si vi-l dau la proba. Desi nu stiu cine l-ar mai vrea. I s-a dus sansa.....odata cu a mea!