"O femeie din New York a scris pe un site finaciar cerand sfaturi despre cum
sa gaseasca un sot bogat: deja acest fapt singur e distractiv, dar partea cea
mai tare este ceea ce i-a raspuns un tip.

*Ea*:
Sunt o fata frumoasa ( mai mult, foarte frumoasa) de 28 ani. Sunt
inteligenta si am multa clasa. As vrea sa ma casatoresc cu cineva care
castiga minim jumate de milion de dolari pe an.
Exista pe site-ul asta vreun barbat care sa castige atat?
Sau sotii ale unor milionari care pot sa-mi dea sfaturi pe aceasta tema? Am
avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 mii $, dar acest
lucru nu-mi permite sa locuiesc in Central Park West. Cunosc o doamna care
face yoga cu mine, care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la
Tribeca, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta.
Asa ca ma intreb, ce am facut ca sa merit acest lucru si de ce eu nu
reusesc? Cum pot sa ajung la nivelul ei?

*EL*:
Am citit e-mailul dvs cu mult interes, m-am gandit profund la cazul dvs si
am elaborat un prospect al situatiei dvs.
Va asigur ca nu va fac sa pierdeti timpul, deoarece castig 500 mii $ pe an.
Clarificat acest lucru, consider faptele in urmatorul mod:

Ceea ce dvs oferiti, vazut din perspectiva unui barbat ca acela pe care-l
cautati e pur si simplu o afacere foarte proasta. Si acest lucru din
urmatoarele motive:
Lasand la o parte blablabla, ceea ce dvs oferiti e o negociere foarte
simpla. Dvs oferiti frumusetea dvs fizica, iar eu ofer banii mei.
Propunere foarte clara aceasta; dar exista o mica problema. In mod sigur
frumusetea dvs se va diminua putin cate putin si intr-o zi va disparea, in timp
ce e foarte probabil sa creasca progresiv contul meu in banca. Asadar in
termeni economici, dvs sunteti un activ care sufera de depreciere in timp ce
eu sunt un activ care produce dividende.
Dvs nu numai ca suferiti o depreciere, aceasta e progresiva si creste in
fiecare an! Va explic mai bine: azi dvs aveti 28 de ani, sunteti frumoasa si
veti continua sa fiti pt urmatorii 5/10 ani, dar din ce in ce mai putin. Si
intr-o zi, cand veti observa o poza a dvs de azi va veti da seama ca ati
devenit o pruna uscata.
Acest lucru inseamna, in termeni de piata, ca azi sunteti bine cotata in
epoca, ideala sa fiti vanduta, nu cumparata. Utilizand un limbaj wall street
cine va poseda azi, trebuie sa va puna in "trading position" pozitie de
comert si nu "buy and hold" (cumpara si tine), cum se pare ca sugerati.
Asadar in termeni comerciali, casatoria ("buy and hold") cu dvs nu e o
afacere buna pe termen mediu/lung.

In schimb inchirierea pe o anumita perioada poate fi chiar si din punct de
vedere social o afacere inteleapta si am putea s-o luam in calcul. Am putea
sa avem o relatie pt o anumita perioada. ..... Huuummm ....
Daca ma gandesc bine si ca sa ma asigur de cat sunteti de inteligenta, cu
clasa si frumoasa, eu potential "client care inchiriaza" asa o "masina", cer
ceea ce este corect: sa facem un test drive. Va rog sa stabiliti data si
ora.

Cu stima

Investitorul dvs"

America - tara liberului grai si a "practicism-ului" :))

Read More...

Charlotte, Carolina de Nord

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de scumpe.

Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.

In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost distruse intr-o serie de "mici focuri".

Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca avocatul a fumat tigarile.

Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.

Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin "neserioasa". Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi "foc acceptabil", iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.

Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea tigarilor in "incendiu".

ACUM URMEAZA FAZA TARE

Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.

In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$

Aceasta este o povestire adevarata si a castigat Locul I la concursul "Recent Criminal Lawyers Award Contest"

Eu ma gandesc sa imi asigur o colectie de cutii de chibrituri, pe care sa o tin la vedere, atunci cand primesc musafiri fumatori. :)

Read More...

De pe 21 iunie 2008 am disparut de pe blog. Pe 30 iunie am avut lucrarea de dizertatie de sustinut, iar ziua urmatoare, pe 1 Iulie 2008 am nascut un baietel minunat :). De atunci rolul de mama-dadaca :) nu mi-a mai permis sa scriu niciun cuvintel. Un blogger destul de citit printre "noi" imi spunea sa scriu macar un rand, dar sa scriu. Cred ca inspiratia m-a lasat total - nu am avut cuvinte nici de o propozitie.... But I'm back :)
Mereu ma gandeam la Elena Udrea - o femeie de cariera, cu un program atat de calculat- cum de are atata timp de blog.... Cred ca orice ai face, este mai putin solicitant decat sa fii mama, dar nimic mai frumos de atat :)
Acum voi avea si eu timp, din pacate. Conjuctura m-a obligat sa imi trimit copilul la bunicii lui din Craiova, iar eu sa revin la activitatea mea de odinioara. Nu stiti cat poate sa doara sa stai departe de copilul tau; credeam ca stiu ce inseamna durerea sufleteasca - dar nimic nu se compara cu asta.
Am trait un moment inedit ieri. Eram la un suc cu diversi oameni care ocupa pozitii de cunostinte, rude prin alianta, dar prea putin prieteni. Eram trista si ingandurata. Imi era dor de copilul meu si incercam sa imi dau seama cum voi trece eu peste aceasta perioada care va fi destul de lunga. Intr-un sfarsit, a venit comanda; eu - un suc natural de piersici. Toata ziua bausem numai cafele amare si apa insipida, incolora si inodora. Aveam un gust amar si la propriu si la figurat. Dar, in momentul cand am luat prima inghititura de suc dulce, a fost foarte ciudat. In fata ochilor mi-a aparut Raul (bebe). Creierul meu obosit si stresat a facut legatura intre acest gust dulce cu momentele in care il tineam in brate pe Raul. Am ramas uimita - nimic mai dulce pe pamantul asta, nu este, acum, decat baiatul meu. :)

Read More...